Fragmente din ultimul timp

"Sa-ti intind tie mana si sa fac cunostinta cu tine a fost primul lucru spontan pe care l-am facut in liceu.[...] Doamne, cum poti sa ai mainile atat de mici ? poate ca suna sadic, dar as vrea ca mainile noastre sa fie ingropate impreuna. Sa ne tinem mereu de mana, pentru ca mie mereu imi va fi frica ; stiu asta, si nu stiu cum se face ca doar tu ai putut sa-mi dai cu adevarat curaj. Si ai facut-o atat de uman, de simplu, de sincer si fara nicio intentie. Ai facut-o pur si simplu. Cand te tin de mana sunt la locul meu. Sunt acasa si e cald si pufos in jur. Si esti singurul om care pana acum m-a tinut de mana si nu m-am simtit prinsa."



"Mi-ai fost cumva drag. Fara sa stiu de ce si nici pentru ce. Sau poate ca mint, pentru ca toti oamenii pe care ii plac sunt inainte de toate ganditi cum trebuie, in primul rand de ei, apoi de mine. Prima treapta o trec multi, a doua destul de putini. Asa se explica faptul ca imi numar prietenii pe degete.[...]
Pentru mine, prieten e cel pe care eu il apreciez inainte de toate, in care eu vad ceva pentru care merita sa alergi o mie de mile in desert doar ca sa-l poti privi si fura. Prieten e omul pe care il poti jefui cu jind fara sa te temi ca-l vei lasa, pe el cu nimic, si pe tine cu totul. Asa ai fost tu. [...]Clipele in care mi te imaginez au ceva din momentele in care puneam pasiune. Acum momentele prezente nu au decat scopuri.[...]
Si, ce e cel mai rau, tot continui sa imi spun ca e ok.
As vrea sa te sterg cu un somoieg. "



"Da. Traiesc in imaginatia mea bolnava.[...]
Nu, sunt aceeasi. Poate tu ai vrea sa o regasesti pe aceeasi teo, dar eu vreau sa o omor. Vreau sa dispara."



"[...]Sau undeva prin tara. Sa fie zapada si frig si sa bem ceai, sa mancam legume fierte.[...]
Sa uitam ca avem responsabilitati. Ca traim. Ca avem de crescut o « viata » . Ca lumea are reguli in care trebuie sa incapem. Sa uitam Ca sinceritatea se plateste. Ca doare si te doare. Ca exista datorii in urma fiecarui gest. Ca suntem tinuti in lesa de oameni. Ca ne lovim de ce e in jurul nostru si ca nu stim sa dansam.[...]
Sa ne iubim intre noi si nu pe noi. Sa nu mai tinem atat seama orelor si zilelor si anilor. Sa nu mai existe zile de nastere.[...]Sa ne numim nicicum. Sa ne recunoastem dupa miros si vorba, dupa pasi.[...] Sa nu mai conteze cum suntem. Ce suntem. Ce gandim. Ce frustrari si rautati nascocim. Daca nu ar mai conta ar disparea.[...]
Ar putea fi zambet. Dar nu zambetul asta al confuziei care ne pandeste pe noi si, surprinzator ne fericeste, pentru ca altceva nu cunoastem. Pentru ca nu ne-am gandit k ar putea fi si altfel…mereu poate fi altfel.
Ar putea sa fie altfel. As fi putut sa nu fiu acum, nici aici, nici asa."



"[...]D-abia astept sa iti povesteesc tot si sa ma ierti.[...]
Sunt ca o bucata de carne..nu stiu cum de imi permit sa iti cer ajutorul fara sa-mi pun la munca vointa. Doar ca, Doamne,...am obosit. [...]
Stiu k maine va fi mai bine. Imi tot spun asta de la un timp. Maine va fi mai bine. Stiu ca esti acolo undeva, te-am simtit chiar si aici, dar permanent mi-e frica. Si stii aici de cine vorbesc. Simt uneori ca duc cu acesta o lupta pe fata, pentru ca stiu ce e si cum se manifesta.[...]
Aseara mi-a fost frica sa ma rog.[...]
Iarta-ma, Doamne, ca nu am crezut indeajuns.[...]"



"Azi, 20 decembrie 2008 m-am indragostit si sunt anorexica.[...]
Sunt singura pentru ca m-am indepartat de oameni din lasitate.[...]
Eu trebuie sa ma apropii, sa raman, sa plec atunci cand e cazul.[...]
O sa fiu o nebuna care joaca alta nebuna.[...]
Lumea e simpla si nenorocita.
Oamenii sunt drepte indoite.[...]
Te-am observat de la inceput.
Cand te-am cunoscut ti-a cazut masca.
Ti-am ghicit minciuna.
Pe strada, oamenii se prefac. Nimeni nu e el insusi.
Daca ar fi, atunci trecatorii ar fi altfel. Banali sau poate doar altfel de interesanti.
Privirile pe furis intre calatorii din metrou nu si-ar mai gasi rostul.
Nu m-ar mai tenta un baiat imbracat in soldat."



"Nu v-am sunat marti pentru ca nu aveam chef sa vorbesc cu voi, pentru ca simteam ca trebuie sa dau explicatii.[...]
Ma refer la povestea asta cu Craciunul. Cred ca dincolo de protocolul acestei sarbatori pe care tu simti nevoia sa il urmezi, ar trebui sa fie sinceritate. Eu nu am chef sa ne purtam ca niste roboti care impart cadouri, respectand regula. Craciunul e despre oameni si omul-Teo zilele astea nu vrea sa joace rolul de buna prietena.[...]
..atitudinea ta [...] ma face sa ma simt inhibata. De asta nu ma simt uneori in largul meu, pentru ca simt cum judecati prin raportare la voi[...]
Ce gandesti tu cu adevarat nu am de unde sti."



"Fug de toti sperand sa ma traga cineva inapoi si sa ma intrebe de ce. Nimeni nu are niciun motiv sa faca asta.[...] majoritatea sunt…sociabili. Adica, se manifesta in preajma mea, isi spun discursul interior cu voce tare, insa nimeni nu cauta sa comunice cu adevarat.
Egocentristi.[...]
Sunt negativista. Nu are niciun rost sa fiu altfel pentru ca e prea greu si pentru ca as face-o doar pentru mine."


Sarbatori fericite