Astazi a spus ca vorbim, dar a facut pe orgoliosul; sau poate era ocupat cu adevarat. Totusi m-ar duce prin Costinesti sa ne facem de cap. Da.
Pe celalalt nu l-am sunat pentru ca, printr-o conjunctura secreta, ar fi insemnat sa dau de gol o prietena. Stiu ca fraza asta este neinteligibila pentru cei mai multi dintre voi.
V. mi-a dat cateva mesaje si asa si-a facut datoria. A mai incercat sa aduca vorba de un film, de-o carte, de-o facultate...S-a gandit indelung la un pretext pentru a efectua masuratori din varful sandalelor mele pana in crestetul capului. Dar toate astea nu inseamna nimic pentru ca el NU VORBESTE.
Celalalt-"fata cea urata"- a plecat de curand foarte suparat din preajma mea-fara ca eu sa fiu motivul, bineinteles. Odata am dat nas in nas in fata la Vel Pitar. Uzi leoarca amandoi. Eu ma insoteam cu o umbrela de decor, el se cuibarea in gluga. Era frumos. Pacatos de frumos. De teama farmecului eu am luat-o la fuga impleticit, el a scurtat pasul si a lasat sa creasca 2-3 metrii intre noi.. Nici cand a cerut sa il ajut distanta dintre noi nu a mai putut fi anulata.
Pe EL, acel EL, l-am visat. Poate suna patetic, dar pe bune ca l-am visat. Eram doi barbati care se luptau cu o gasca de criminali pentru a ne apara iubitele. In final, am terminat prin a ne indragosti.
Iubirea homosexuala mi se pare ca incepe a fi cea mai sincera, cea mai incitanta, cea mai dorita. Oricum, intr-un fel sau altul am sfarsit unul in celalalt.
M-am trezit fericita, am pierdut timpul crezand ca visul s-a intamplat in realitate zilele trecute. Am incercat sa lamuresc situatia , sa clarific de ce ma simt atat de in nori, de ce caut si nu stiu ce vreau sa gasesc, de ce astept pe cineva si nu ma pregatesc in niciun fel de primire.
Asa a trecut ziua, mi-am schimbat certitudinile ca pe manusi, am uitat ce planuisem intr-un ieri real, am inteles ca visam cu ochii deschisi-la propriu si ca totul nu exista asa cum il traisem eu pana la ora 18.00 dupa-masa.
Pierdusem slujba de la Sfantul Iosif si intalnirea cu prietenii care conteaza-si din simplul motiv ca sunt PALPABILI.
Nu-mi facusem simtita prezenta in viata nimanui 24 de ore. Prin urmare, nu existam.
Ma izolasem, ma incurcasem in inceputuri, flash-uri, dorinte, frustrari, paralizii. Imobilizata, inerta, uitata.
Si cautarile s-au oprit. Pe mine m-au declarat moarta si trupul meu e dat disparut.
Familia imi organizeaza chiar acum un priveghi "improvizat", cu pateuri si vin alb, cu lumanarelele de la ziua mea, cu betisoare parfumate.
Plange si orgoliosul si seriosul si timidul si fascinantul si actorul.
Toti barbatii pe care cautam sa ii am ma plang ca si cum m-ar fi posedat candva, inainte sa-mi fi dat seama ca exista...-eu, ei, lumea.
Dar eu tot nu stiu cum sa fac dragoste cu ei.

2 comentarii:
dar acesti ''ei'' nu se pot contopi in unul care sa te invete sa traiesti?
nu sh ce s-a intamplat cu al meu comment. zisesem " you will someday.." :P
Trimiteți un comentariu