dau televizorul la minim. imi fac curaj...si apas! prima litera...primul cuvant. O epoca noua.
In veacul asta debutant sper sa...de fapt, nu mai sper nimic! aprilie-octombrie e o perioada lunga. Destul de lunga incat sa-mi dovedeasca faptul ca nu putem mari sau micsora etape dupa bunul plac.
anul asta dau la jurnalism. Ce m-a apucat? Nimic. Simt ca, dimpotriva, ceva se continua in mine. Nu stiu daca imi place, daca asta vreau, daca in meseria asta as putea sa cred, daca ar trebui sa sper la un prim loc, daca e bine, daca e rau. Nu e nicicum. Eu sunt nicicum. Din cauza asta renunt, dezamagesc, pierd, lovesc, dor, cad si ma ridic. Le fac pe toate pe nesimtite.
Incep cu nu si ma sfarsesc cu punct. De punct sunt sigura, de altceva...
Eu aleg calea simpla.
Eu nu lupt decat pentru un scop clar si sigur.
Nu vreau sa pic in "cerul de jos" dupa ce imi julesc picioarele urcand.
Pe scurt, bun venit dragii mei! la revedere dragii mei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Un comentariu:
teo, mai scrie ... si... stii ca vrei sa dai la teatru. asa cum si eu stiu ca indiferent de ce va fi, vreau sa scriu.
>:D<
Trimiteți un comentariu